Pentru mine, volumul acesta înseamnă poezie „așa cum trebuie” – sinceră și vulnerabilă, cu iubire și pasiune și durere, lucidă și delicată, împletind naivitatea cu maturizarea forțată și creșterea personală cu tușele de erotism și dezlănțuirea feroce a complexității ființei umane eliberate de granițe și limitări impuse și autoimpuse. Pentru mine, poezia din volumul acesta e una dintre cele mai clare expresii ale libertății – așa cum o înțeleg și mi-o doresc în viața mea. „Un suflet pierdut în iluzia cuvintelor”, spune autorul într-unul dintre poeme, iar eu aș îndrăzni să-l contrazic: e și un suflet câștigat de partea bună a luptei împotriva urâtului și răului din lume. Mai mult, acest câștig îl văd și-n viețile cititorilor. Cine știe, poate nu în ale tuturor, însă în a mea cu siguranță. Și încă un suflet salvat de cuvinte, știm deja, înseamnă cât o lume întreagă.
Pentru mine, volumul acesta înseamnă poezie „așa cum trebuie” – sinceră și vulnerabilă, cu iubire și pasiune și durere, lucidă și delicată, împletind naivitatea cu maturizarea forțată și creșterea personală cu tușele de erotism și dezlănțuirea feroce a complexității ființei umane eliberate de granițe și limitări impuse și autoimpuse. Pentru mine, poezia din volumul acesta e una dintre cele mai clare expresii ale libertății – așa cum o înțeleg și mi-o doresc în viața mea. „Un suflet pierdut în iluzia cuvintelor”, spune autorul într-unul dintre poeme, iar eu aș îndrăzni să-l contrazic: e și un suflet câștigat de partea bună a luptei împotriva urâtului și răului din lume. Mai mult, acest câștig îl văd și-n viețile cititorilor. Cine știe, poate nu în ale tuturor, însă în a mea cu siguranță. Și încă un suflet salvat de cuvinte, știm deja, înseamnă cât o lume întreagă.