„Câteva etaje mai jos, mult sub fostul magazin alimentar, printre ţevile groase, corodate, ultimul animal din lume ieşi la lumină din cuibul de vată de sticlă izolantă unde-şi făcuse adăpost. Animalul era mic şi învăţase să devină rapid. O blană deasă, pe alocuri tocită, îi acoperea trupul. Animalul avea un ochi mare, căprui, în partea stângă a feţei. Animalul se rostogolea iute pe lăbuţele lui scurte.“ (Bogdan Perdivară)
„Câteva etaje mai jos, mult sub fostul magazin alimentar, printre ţevile groase, corodate, ultimul animal din lume ieşi la lumină din cuibul de vată de sticlă izolantă unde-şi făcuse adăpost. Animalul era mic şi învăţase să devină rapid. O blană deasă, pe alocuri tocită, îi acoperea trupul. Animalul avea un ochi mare, căprui, în partea stângă a feţei. Animalul se rostogolea iute pe lăbuţele lui scurte.“ (Bogdan Perdivară)